5 m. Vară - anotimpul zilelor lungi, mării, vacanţelor, piscinelor, pepenelui şi al îngheţatelor. Nu este de mirare că ursuleţii noştri adoră acest anotimp. Pentru bucuria lui Oli nu trebuie mers la şcoală, iar Bruno este vesel pentru că dimineaţa poate lenevi mai mult. Deşi Milli aşteaptă luna septembrie, când se aşează în banca şcolară, dar cum zice ea „vara este anotimpul explorării aventurilor“. Dar această vară este totuşi unică - ursuleţii noştri învaţă anul acesta să înoate!
Învăţare prin joc
Mămica urs şi tăticul urs sunt înotători excelenţi, dar puii de urs sunt încă neîndemânatici în apă, deşi Bruno nu mărturiseşte, dar îi este un pic frică, iar Milli este precaută. Şi Oli? El sare constant în apă. Susţine că atuncea înveţi cel mai repede să înoţi, când pici în apă adâncă. Problema este doar că el începe mereu să se înece, iar salvamarul trebuie să intervină ca să îl salveze. De aceea aşteaptă în apă, până când ursuleţul sare din nou, să îl salveze.
„Of, copiii aceştia,“ suspina mama urs şi împreună cu tatăl urs au decis că învăţarea înotului vor lăsa la îndema unui profesionist. Învăţarea unui micuţ să înoate este cu totul altceva decât învăţarea celor trei micuţi. În timp ce unul sare şi se îneacă, al doilea priveşte şi încearcă apa, iar al treilea numără rezistenţa apei cu un stilou şi o foaie.
Instructorul de înot a examinat de jos până sus puii de urs. „ Ei fie! Veniţi aici toţi trei. Milli înotul nu este dificil. Bruno, apa din piscină conţine clor, de aceea mai bine nu înghiţi din ea, dar nu trebuie să-ţi fie frică de ea. Iar tu Oli! Prima dată învăţăm să înotăm, apoi sărim şi plonjăm, şi nu invers. Dar la început rămânem în apa mică şi ne distrăm una bună.“
Instructorul de înot a dus micuţii prima dată în apa de adâncime mică şi a început să se joace cu ei. S-au jucat cu mingea, s-au stropit şi s-au distrat. Au primit şi colacuri gonflabile, aripi de înot şi plăci pentru înot. Datorită acestora s-au împrietenit cu apa şi au îndrăznit să intre şi în apa mai adâncă. „Splendid!“ zise bucuros instructorul de înot. „Acuma putem deja să trecem la următoarea etapă.“
Bule şi respiraţia corectă
Instructorul de înot a condus ursuleţii la marginea piscinii şi a explicat cum vor emite bule în apă. „De ce este folos acest lucru?“ întreba Milli pentru a mia oară, care a fost curioasă de toate amănuntele referitoare la înot. Instructorul de înot a inspirat profund şi a răspuns la întrebarea lui Milli cu răbdare. Cei trei ursuleţi stăteau la marginea piscinii şi se bălăceau. „Expirarea aerului este o parte foarte importantă a respiraţiei şi al reglării respiraţiei, cu ajutorul căreia vă veţi obişnui cu apa şi vă veţi simţii confortabil chiar şi sub apă. Înainte de a se scufunda, inspiraţi profund, apoi eliminaţi bule sub apă.”
A durat puţin timp şi ursuleţii noştri au învăţat să înoate. Oli era nerăbdător, de aceea a înghiţit câteodată un pic de apă. Milli a învăţat tehnica urmărind exact instrucţiunile. Bruno, în timpul exersării, a înghiţit şi câteva bule. Dar în final toţi sau descurcat şi au fost capabili să inspire profund şi să expire sub apă.
Forfecarea picioarelor şi scufundarea
„Putem deja sări în apă?“ întreba Oli excitat. „Încă nu, deoarece nu îţi poţi regla respiraţia. Mai sunt nişte lucruri, pe care trebuie să le ştii,“ calma instructorul pe Oli, care deja a ochit cea mai înaltă trambulină. „Acum vom face forfecarea picioarelor şi ne vom scufunda,“ zise instructorul de înot, iar ursuleţii noştri au învăţat un lucru important.
Ursuleţii sau prins din nou de marginea piscinei şi sau culcat pe apă. Au inspirat adânc deasupra apei şi au expirat sub apă în timp ce au efectuat procedura de forfecare a picioarelor. Datul în apă cu picioare este un lucru elementar, iar ursuleţii noştri sau distrat de minune. Datorită acesteia au învăţat să-şi menţină corpul asupra apei.
Plutim pe apă
„Apa nu este atât de înfricoşătoare,“ se bucura Bruno. „Poate că odată o să înot la Jocurile Olimpice,“ zise bucuros micul Bruno, care se temea cel mai tare de apă dintre cei trei ursuleţi. Acuma deja ştia că apa este prietenoasă şi se dovedeşte a fi utilă pentru grăsimea care se află la nivelul abdomenului, datorită exceselor de cozonacuri şi de miere, astfel Bruno va pluti mai bine decât Milli, iar Oli se va putea odihni. Milli în acest timp se gândea câte poziţii corecte a efectuat faţă de suprafaţa apei, iar Oli dădea haotic din labe.
Cu trecerea timpului ursuleţii noştri şi-au dat seama de tehnica corectă şi au învăţat să plutească pe burtă şi pe spate, precum şi planarea cu picioarele şi mâinile întinse.
Mişcăm braţele
Când instructorul de înot era sigur că ursuleţii au învăţat perfect bazele respiraţiei, şi au învăţat să planeze (iar între timp nu se îneacă) şi să efectueze foarfecarea picioarelor, a început să înveţe mişcările braţelor. Învăţarea stilului bras şi rapid de înot nu a decurs foarte repede, dar în final fiecare ursuleţ a învăţat şi acesta. Milli a adorat stilul de înot bras, Oli cel rapid, iar Bruno a adorat să planeze şi înotul pe spate.
La finalul cursului de succes fiecare ursuleţ a primit o diplomă. Milli a fost onorată pentru tehnica sa de respiraţie, Bruno pentru planarea excepţională şi Oli pentru curajul dovedit în timpul săriturilor. Nu vă puteţi imagina bucuria salvamarilor când au vâzut că Oli a învăţat în sfârşit să înoate. „Acum pot să devin chiar şi un marinar,“ exclama bucuros Oli şi a arătat mămicii lui cu mândrie diploma. „Pe parcursul vacanţei voi traversa înotând chiar şi marea.“ Ursuleţii s-au îndrăgostit nemaipomenit de înot. Au înotat frecvent în lac, în mare şi în piscină. Cine ştie? Poate că odată vom vedea pe ursuleţii noştri concurând la jocurile olimpice.
