Ce este placenta praevia şi care sunt complicaţiile acesteia?

La cea mai recentă examinare în perioada sarcinii sa constatat prezenţa placentei praevia, adică placentei care blochează cervixul? Această afecţiune afectează 0,5% dintre mămici. Următoarele rânduri vă vor spune despre posibilele complicații ale acestui diagnostic.

Placenta praevia, placenta care blochează cervixul, este o afecțiune în care placenta acoperă parțial sau complet orificiul cervical uterul, adică intrarea vaginală. Este, de obicei, diagnosticată în a doua jumătate a sarcinii. Uneori este însoţită de sângerări şi convulsii. O parte din mame sunt asimptomatice, iar diagnosticul de placentă praevia le este comunicat, doar printr-un examen cu ultrasunete.

Sângerarea cauzată de placenta praevia este de obicei bruscă, intensă, nedureroasă și durează doar o perioadă scurtă de timp. De obicei, apare după a 20-a săptămână de sarcină. Sângerarea este asociată, la 10% dintre femei, cu durere. Sângerarea în trimestrul al treilea este cauzată, cel mai frecvent, de placenta care blochează cervixul.

Cauzele placentei praevia

Cauza acestei afecțiuni este necunoscută științei medicale, dar apare mai des:

• la femeile gravide peste 35 de ani,
• în sarcină multiplă,
• dacă există cicatrici pe uter (de ex. după o cezariană anterioară),
• dacă la o sarcină anterioară aţi fost diagnosticată cu placentă care blochează cervixul,
• în cazul unui uter în formă diferită de cea tradiţională şi în cazul unei tulburări endometriale,
• la mămicile dependente de alcool şi tutun,
• la mămicile, care au avut mai multe naşteri.

Cele 4 forme ale placentei praevia în funcţie de localizarea lor faţă de orificiul cervical intern

1. Placenta minor – se apropie de orificiul cervical intern, dar nu ajunge marginea acestuia.
2. Placenta marginalis - placenta doar ajunge la orificiul cervical intern.
3. Placenta partialis - placenta acoperă o parte a orificiului cervical intern.
4. Placenta totalis - placenta acoperă în totalitate orificiului cervical intern.

Complicaţiile placentei praevia

Mămica diagnosticată cu placentă praevia se află sub control periodic. Dacă placenta aderă în apropierea orificiului cervical intern, medicul va efectua examinare cu ultrasunete, şi nu examinare vaginală, deoarece este mai sigură şi mai precisă.

Posibile complicații ale placentei preavia:

• sângerare frecventă, care duce în cele din urmă la transfuzie de sânge,
• dezlipirea de placentă,
• naşterea prematură,
• creşterea riscului de inflamare a uterului după naştere,
• anemie fetală,
• creşterea lentă a fătului,
• anomalii congenitale fetale,
• probleme de respiraţie după naştere,
• un risc crescut de moarte subită la sugari.

În cazul placentei praevia, fătul este situat în uter, de obicei, în poziţie transversală sau oblică. În cazuri mai severe, acest diagnostic poate pune în pericol viața mamei sau a fătului.

Placenta praevia şi naşterea

Despre modul de naştere decide medicul. Dacă placenta praevia nu acoperă orificiul cervical intern, copilul, cel mai probabil, va fi născut prin mod natural, adică va veni în lume prin vagin. Cu toate acestea, trebuie luate în considerare complicațiile posibile, de accea un anestezist, neonatolog, obstetrician trebuie să aibă disponibil şi gata de utilizat sânge suficient, pentru compensarea pierderii de sânge.

Dacă placenta praevia acoperă parțial sau complet cervixul, va fi necesară cezariana. În aceste cazuri, naşterea vaginală ar prezenta un risc ridicat, inclusiv moartea mamei prin hemoragie masivă sau moartea copilului. La mamele cu acest istoric de diagnostic, nașterea prematură este mai frecventă.

Ce poate face mămica?

Evitaţi suprasolicitarea prin exerciţii fizice şi odihniţi-vă cât mai mult. Evitați complect contactul intim și folosirea tamponului. În funcţie de stadiul sarcinii, forma placentei praevia și intensitatea sângerării, medicul determină un tratament suplimentar. În general, în cazul riscului de apariţie al deficitului de acid folic şi al anemiei, sunt recomandate utilizarea produselor din fier.

În caz de sângerare severă se recomandă șederea la spital. Medicii, în acest caz, încearcă să întârzie naşterea cât de mult se poate, astfel încât fătul să aibă timp suficient pentru dezvoltare. Dacă există riscul de naștere prematură, înainte de a 34-a săptămână de sarcină, este necesară tratamentul cu corticosteroizi, ceea ce va accelera dezvoltarea plămânilor fătului.

Deci, în caz de placentă praevia, nu trebuie să faceţi nimica, doar să vă odihniţi şi să vă pregătiţi pentru maternitate. Stresul nu vă va ajuta deloc. Medicii au experienţă în legătură cu placenta praevia, deoarece apare la 5 din 1000 de sarcini. Datorită examinărilor cu ultrasunete se poate depista din timp, se poate ţine sub observaţie şi se poate prevenite în timp.

Experienţa unei mame

Vara anului trecut, mama micuţului Viktor a fost diagnosticată cu placentă praevia. Vestea a venit în mod neașteptat și a încurcat iluziile ideale ale sarcinii și toate planurile, inclusiv vacanța pe plajă. "Ordinea mea de zi sa schimbat dintr-o clipă în alta. Vacanța în Croația a fost înlocuită de pat. Trebuia să stau doar culcată, numai toaleta și dușul erau permise. De fapt, trebuia să stau 4 luni și, deși uneori eram în depresie şi în autocompătimire, știam că există și mame cu acest diagnostic, care sunt nevoiţi să steie în spital. Am fost recunoscătoare pentru că puteam sta acasă.

În ciuda grijilor şi al autocompătimirii, sarcina și nașterea s-au sfârşit cu bine. Karolina a născut în mod natural. "Perspectivele mele nu au fost foarte pozitive. Doctorul a spus literal că ar fi un miracol dacă am supraviețui până la cel de al 32-a săptămână. Am avut încredere că, dacă urmez instrucțiunile medicului și mă odihnesc mult, copilul se va naște la ora stabilită. Interdicția de călătorie era foarte restrictivă. Şezutul de lungă durată nu este bun pentru placenta cu o aderenţă la uter, deoarece fătul exercită o presiune directă asupra acesteia. Dezlipirea de placentă poate provoca sângerări, de aceea medicul a subliniat faptul că, oriunde m-aş duce să fiu la maxim 30 de minute de spital. În cele din urmă, totul a decurs bine și bebeluşul a venit în lume în a 40-a săptămână de sarcină. Ideea este de a elimina stresul și de a maximiza odihna."