6 m. Pur și simplu nu înțeleg, cum să nu iubeşti învăţarea, gândi-se Milli, în timp ce îşi scria tema de casă în noua lui bancă şcolară. Banca roz era dotată cu o tablă de desenat lat, pe care se putea desena chiar şi cu cretă. Milli a visat de mult timp la acest lucru. Când personalul magazinului de jucării l-a rugat să testeze, Milli a fost foarte încântată.
„Milliiiiii,“ striga dintr-o dată Oli, undeva din spatele magazinului de jucării.
„Fratele meu drag din nou,“ ofta Milli. Vroia să-și termine temele și să se joace cu prietenii săi din pădure cât mai curând posibil. Desigur, în noua sa bancă. Ea iubea să fie în rolul profesoarei şi era deja pregătită pentru următoarea oră - ea intenţiona să se ocupe de elementele celeste ale sistemului nostru solar și de tabelul de înmulțire. Animalele de pădure vor fi aici în orice clipă. Dar când a auzit vocea lui Oli, știa că o să fie sâcâită din nou.
„Ce sa întâmplat?“ striga înapoi Milli, dar nu s-a mişcat şi a lucrat mai departe. Poate că Oli doreşte să întrebe unul din numeroasele lui întrebări, gândi-se. De ce au avioanele aripi mari? Cât durează drumul spre Brazilia? Cât de mari sunt urechile elefantului indian? Câte tone de cutii poate depozita o maşină de gunoi? Uneori poate provoca dureri de cap cu întrebările sale numeroase. Ghinionul ei era, că fiind foarte deşteaptă, Oli o vedea ca pe un lexicon viu.
„Pot să vii aici? Sunt în spate, la căsuţele pentru copii“ o ruga Oli, cu o voce mai liniştită. Milli a respirat adânc, s-a ridicat încet de la tema de casă şi a pornit să-şi caute fratele mai mic. A pătruns peste labirintul cutiilor uriaşe şi pachetelor colorate, care s-au aliniat pe rafturile infinite ale depozitului magazinului. În cele din urmă, a reușit să-l găsească pe Oli.
„Vrei să îmi zici, te rog, ce se întâmplă...?“ Milli nu a avut timp nici măcar să-şi termine propoziţia.
„Psst“ şopti Oli, şi o chema mai aproape. „S-a trezit la viaţă...“
„Cine?“ Milli nu înţelegea.
„Ascultă numa!“ zise ursuleţul mic şi a arătat spre o cutie nemarcată cu o dimensiune mare. Se auzea frecvent sforăit din interiorul acesteia, care uneori sa intensificat, apoi a tăcut prin plescăit plăcut.
„Eu am zis deja, că zmeul meu din hârtie se va trezi la viaţi odată, uită-te numa în cutie, respiră şi îşi mişcă aripile în timp ce suspină,“ zise excitat Oli şi îi străluceau ochii.
„Dar Oli, acesta este doar un zmeu simplu din hârtie. Aceştia nu se trezesc la viaţă. Te uiţi la prea multe poveşti," avertiza Milli pe fratele său mai mic. Fiindcă Oli credea în dragoni. El visa, că odată va avea un dragon viu, cu care ar putea zbura peste tot. „Atuncea ce este acesta deşteapto?“ supăra-se Oli. „Am pus primăvara pe Columbus să hiberneze şi...“
"Pe dragonul tău îl cheamă Columbus?" întreba surprinsă Milli.
„Columbus, după cel mai renumit marinar,“ zise Oli şi continua mai departe discursul lui. „Vroiam să îl iau afară din cutie şi să-l înălţez pe dealul, care se află după oraş. Acuma trebuie să exersez mult, deoarece urmează concursul de înălţat zmeu şi nu pot lăsa, ca să câştige din nou acel tip ciudat. Azi vremea este foarte bună, bate vântul, m-am gândit să îl aerisesc un pic. Când am ajuns aici, am observat că Columbus sforăie. Înţelegi? S-a trezit la viaţă! Vraja Harry Potter chiar funcţionează! S-ar putea să se trezească la viaţă, cu ajutorul lui - ştiu şi eu- păpuşa ta Lisa sau iepuraşul de pluş mare, pe care le va putea urmări. Şi ştii ce? S-ar putea să cresc obiecte cu ajutorul vrăjii. Aş putea transforma mașinile de jucărie sau avioanele în mașini reale și ... "
„Ajunge!“ zise ferm Milli. „ Aici nu vom vrăji pe nimeni şi nimica. Pe de o parte, pentru că este imposibil, pe de altă parte, pentru că trebuie să aflăm cum a ajuns zmeul sforăitor în cutia din magazinul nostru de jucării.“
Milli erea un pic înspăimântată, deoarece ştie din cărţi că oamenii de știință nu au dezvăluit multe lucruri încă. Avea încredere, că există o explicaţie rezonabilă la creatura misterioasă din depozit. Poate că nu este vorba despre un dragon, ci doar de un animal ciudat, care a scăpat din grădina zoologică și a găsit o ascunzătoare exact aici. A deschis cu grijă cutia şi a văzut în aceasta o creatură verde, a cărei aripi se mișcau în sus și în jos în timpul sforăitului.
A atins cu grijă una dintre aripile creaturii. Creatura s-a mişcat morocănos şi sforăia în continuu. Milli şi-a dat seama, că aripile sunt hârtie tip crep, exact ca şi decoraţiunile pentru zile de naştere. Nu, este imposibil ca balaurul să trăiască, gândi-se ea. Şi-a făcut curaj şi a împins mai puternic aripile creaturii. Dintr-o dată, în interiorul cutiei, a început să se rotească ceva, apoi s-a întors pe partea cealaltă şi deodată a apărut de sub hârtia de crep, Bruno. S-a ridicat repede şi nu înțelegea deloc ce se întâmplă.
„Bruuuunoooo!“ striga Milli şi Oli în acelaş timp.
"Pe nasul ursului, e deja primăvară?" se întreba Bruno uimit şi încă somnoros, în timp ce își freca ochii.
"Tu, somnorosule! Ce faci aici? L-ai distrus complet pe Columbus! " zise Oli îngrozit.
Bruno s-a uitat împrejur și şi-a amintit brusc tot ce s-a întâmplat. "Deci, mi-a fost foarte frig, pentru că afară bătea tare vântul. Aproape că m-a suflat în drum spre şcoală. Am băut un ceai cu iarbă de lămâie şi cu miere şi am pornit sprea depozit, ca să vă caut. Dar pe drum, am obosit și am adormit în prima cutie care mi-a venit în cale. Îmi pare atât de rău Oli, nu am vrut să-ți distrug zmeul din hârtie ", zise cu tristeţe ursuleţul mic.
„Dar cum rămâne cu concursul de înălţat zmeu?“ întreba cu dezamăgire Oli.
„Vei participa la concurs, fără discuţii,“ zise ferm Milli. „Ba chiar mai mult, noul tău zmeu din hârtie va fi mult mai frumos, decât cel vechi! Am o idee splendidă.“
Ce sa întâmplat după acesta? Când au venit tovarăşii de pădure, Milli a ţinut o oră creativă, în care la acceptat pe Oli şi pe Bruno. A adus foaie, lipici şi vopsea, iar împreună au realizat cel mai uimitor zmeu din hârtie cu trei capete din lume, cu o coadă lungă, colorată, care dansa splendid în vânt. Sigur v-aţi dat seama, cine a căştigat concursul. Dar acesta este deja o altă poveste.
