O tendință modernă a părinților: Sunteți și dvs. elicopter?

Elicopterele zboară nu numai printre nori, ci și în multe case. Poate nici măcar nu știți și sunteți și dvs. părinte elicopter. Cum se manifestă un astfel de comportament într-o relație părinte-copil, ce efect are asupra dezvoltării copiilor și ce puteți face pentru a vă asigura că nu zburați în mod constant peste copilașii dvs. ca un elicopter?

Uneori nici nu vă dați seama și dintr-o dată afați că, sunteți exact genul de părinte care nu vă doreați să fiți. În continuu urmăriți ce fac copilașii dvs., rezolvați toate problemele pentru ei, gestionați toate lucrurile importante și mai puțin importante și sunteți constant în spatele lor. Altfel spus - nu îi lăsați să respire cum trebuie. Dacă vă recunoașteți și dvs. printre aceste rânduri, este foarte probabil să fiți și dvs. un părinte-elicopter.

De unde a apărut termenul de părinte-elicopter?

Părintele-elicopter nu este nici pe departe „hitul” secolului al XXI. Își înconjoară copilași încă din 1969, când au apărut pentru prima dată în publicația psihologului, terapeutului și profesorului Haim Ginott. Acesta a descris în cartea sa Between Parent & Teenager, problema unui adolescent a cărui mama era tot timpul în jurul acestuia ca un elicopter.

Termenul în sine, părinte elecopter a fost folosit cu câțiva ani mai târziu, mai exact în 1990. Cercetători care lucrează în domeniul dezvoltării copilului, Foster Cline și Jim Fay în cartea Parenting with Reason and Love, descriu părinții care salvează copiii din orice situație, le poartă prânzurile la școlală, le fac proiectele școlare și încearcă să le creeze o viață de basm, fără probleme și griji. Cu toate acestea, după cum bine știm, lucrurile în exces sunt dăunătoare.

O fac cu intenții bune, dar...

După cum am mai specificat, părinții elicopter nu au intenții rele, dimpotrivă - doresc lor tot binele din lume pentru copii, dar nu își dau seama că, mai târziu ar putea să plătească pentru asta. Prezența părinților și implicarea lor în viața copiilor poate fi benefică, dar numai până la un anumit moment. În ciuda eforturilor părinților de a-și ajuta copiii cu orice preț, s-a dovedit că, parentingul elicopter are efecte dăunătoare asupra dezvoltării copiilor, mai ales la vârsta ulterioară, când părinții încep să restricționeze libertatea copiilor și să-i stânjenească fără să-și dea seama.

Părinții-elicopter sunt prezenți în viața copiilor lor într-o măsură mult mai excesivă. Dacă vă regăsiți în mai multe dintre următoarele puncte, ar trebui să luați în considerare faptul cum să aterizați cât mai în siguranță din elicopter și să îi ajutați pe copii doar atunci când într-adevăr au nevoie.

• Pe terenul de joacă sunteți în continuu în spatele copilului. Sau îi chiar țineți de spate. Copilașii nu au voie să se cațăre pe cățărătoare, să alerge după minge, să facă prăjituri din nisip în nisipar... Cel mai bine ar fi să le puneți un ham și să le controlați fiecare pas.
• Încă de la școala primară, nu numai că le alegeți activitățile din timpul liber, dar insistați și pe concreți profesori și decideți cu cine va fi prieten.
  În cazul în care copilul vine acasă plângând de la școală/ grădiniță pentru că  Andrei sau Sofia i-au spus sau i-au făcut ceva, îi sunați imediat pe părinții lui/ei și rezolvați acest lucru direct cu ei.
• Îi întrebați constant pe profesorii de la grădiniță/ școală despre progresul copiilor și, în cazul unei note mai proaste, mergeți imediat la școală după profesori și cereți explicații. Faptul că, copilul dvs. a făcut o greșeală nu puteți trece așa de ușor cu vederea. Cu siguranță trebuie să existe o greșeală din partea profesorului.
• Le faceți temele. Și aici nu ne referim că, le faceți împreună cu ei, ci literalmente în locul lor. Este cu totul altceva să îi ajutați pe copii cu o problemă mai dificilă la matematică, sau să-i ascultați din lecția înățată. Dar să le refaceți un proiect la engleză până la miezul nopții, doar pentru că știți că, copii ar fi mai capabili să o facă în alte circumstanțe, este cu adevărat peste măsură.
• Copii mai mari nu au responsabilități în gospodărie, cu excepția igienei personale, la care, de asemenea, ați prefera să fiți prezenți în permanență. Nu trebuie să-și facă patul, să spele vasele după ce mănâncă și să nu vorbim despre treburile casnice.
• Nu permiteți copiilor să efectueze singuri activități adecvate vârstei. Adolescenții nu pot merge la medic fără să fie însoțiți de dvs., nu îi lăsați să meargă singuri la cumpărături sau la plimbare cu câinele.

Acesta este doar o parte dintre cele mai frecvente semne în comportamentul părinților elicopter. Desigur, după cei copii dvs. înaintează în vârstă, apar multe altele - devin absolveți în prezența dvs., le aranjați un loc de muncă part-time, sunteți dispuși să rezvolvați în locul lor, toate confirmările importante pentru școală, iar mai târziu sunteți mai mult decât dispuși să mergeți să discutați cu șeful lor, pentru o mărire de salariu. Pentru că, atunci când erau mai tineri, nu le-ai dat șansa să se descurce cu astfel de probleme fără ajutorul dvs.

Atenție la consecințe

Orice stil educativ exagerat, are și consecințele sale. Deși părinții elicopter au intenții bune și nu fac aceste lucruri pentru a face rău copiilor, practicile lor de educație, vor avea și unele consecințe. Iată o listă cu cele mai frecvente „reacții adverse” ale parentigului elcipoter:

• Dezvoltare și maturizare insuficientă a creierului. Datorită faptului că părinții elicopter decid în mod constant pentru copiii lor, nevoia de a rezolva conflictele și de a lua propriile decizii este redusă. Zona creierului care se ocupă de aceasta se află în cortexul prefrontal al creierului. Dacă nu oferiți copiilor oportunitatea de a cădea și de a se ridica din nou, creierul lor nu se va dezvolta suficient în acest domeniu, iar copiii nu vor putea lua nicio decizie după plecarea de acasă.
• Incapacitatea de a gestiona emoțiile. Copiii, care au fost expuși încă din copilărie la parentingul elicopter au o problemă foarte timpurie în gestionarea emoțiilor și stăpănirea lor. Este dovedit științific că, copiii de 5 ani crescuți în stilul „părinte elicopter” nu pot accepta răspunsurile de nu, au izbucniri mai frecvente de furie, sunt nerăbdători, nu se pot juca cu alți copii și nu își pot împărți jucăriile cu ceilalți. După o vârstă, o astfel de educație se poate reflecta și în incapacitatea de a exprima emoții. Copiii crescuți de părinți elicopter, nu știu să piardă și obișnuiesc să fie cei mai buni la toate, pentru că părinții lor le-au obținut întotdeauna primul loc, în orice domeniu.
• Stimă de sine scazută. Prezența excesivă a părinților în viața copiilor îi determină să nu aibă încredere în ei. Sunt convinși că nu pot face nimic bine, deoarece părinții verifică și repară totul după ei. Un astfel de comportament poate crea un sentiment de incompetență și inutilitate și poate oferi copiilor impresia că nu pot face nimic fără părinți. Vorbim nu numai despre creativitate, ci și despre activități atât de comune, cum ar fi de ex. ștersul prafului.
• Abilitate nedezvoltată de a gestiona situații. Când părinții sunt întotdeauna în preajmă, copilul nici nu trebuie să miște un deget. Prin urmare, el nu mai știe să facă față pierderii, eșecului, dezamăgirii, înfrângerii, oricărei schimbări, dar și unui mare succes. Protecția excesivă face imposibilă dezvoltarea abilităților de rezolvare a problemelor și a toleranței frustrărilor. Și fără aceste atribute psihologice importante, tinerii intră într-un mare dezavantaj în procesul de lucru.
• Sănătate mentală instabilă. Prezența constantă a părintelui va afecta de asemenea sănătatea mintală. Educația părinților elicopter, crește riscul de depresie și anxietate. Copiii sunt mai puțin deschiși la idei și activități noi, sunt mai vulnerabili, mai timizi și mai nervoși.

În fiecare părinte, se găsește câte ceva din educația părinților elicopter, care sunt pregătiți în orice moment să le ușureze viața copiilor. Cu toate acestea, cu orice stil de parenting, este important să luăm în considerare modul în care acesta va afecta copiii nu numai acum, ci și în viitor.