6 m. Cina de Ajun de Crăciun este pregătită, brăduțul străluceșe,iar cei mici așteaptă cu nerăbdare sosirea lui Moș Crăciun și despachetarea cadourile. Dar oare știu de ce se sărbătorește de fapt Crăciunul și de ce împodobim bradul în decembrie și nu în mijlocul verii? Citiți articolul nostru despre istoria celei mai populare sărbători și cine știe, poate veți învăța ceva nou.
Crăciunul este fără îndoială singura sărbătoare cu care am asociat multe tradiții încă din copilărie. Împodobim bradul, decorăm casa, facem prăjituril tradiționale de Crăciun, în biserici comemorăm nașterea lui Isus, așteptăm cu nerăbdare tărgurile de Crăciun, cumpărăm cadouri, pe care apoi le lăsăm sub brăduț ...V-ați gândit vreodată cu copilașii dvs. de ce facem toate acestea? Dacă aveți și dvs. unele întrebări despre istoria Crăciunului, citiți mai departe și aflați, de exemplu, că la un moment dat în istorie, Crăciunul a fost anulat.
Primul Crăciun
Conform datelor istorice, primul Crăciun a fost sărbătorit în jurul secolului al IV-lea. Cu toate acestea, nu este nicidecum singura sărbătoare pe care oamenii o sărbătoreau în trecut, în decembrie. Chiar înainte de nașterea lui Isus, oamenii se întâlneau pentru a sărbători solstițiul de iarnă. În Norvegia, sărbătoreau așa-numitul Yule, germanii de la acea vreme au cerut gloria zeului Odin, romanii sărbătoreau Saturnalia, timp în care se închinau lui Saturn, zeul agriculturii. Tot în această perioadă, romanii se bucurau de Juvenalia, o sărbătoare dedicată copiilor, iar în data de 25 decembrie era celebrată nașterea zeului Mithra.
Adevărul este că în zilele când s-a născut creștinismul, nașterea lui Iisus Hristos nu era sărbătorită - sărbătoarea principală era Paștele, adică învierea sa. După ce veți citi Biblia, veți afla chiar că data concretă a nașterii lui Isus nu este menționată. Cu toate acestea, se presupune că ar trebui să fie 6 ianuarie, momentul în care Biserica Ortodoxă sărbătorește Crăciunul. În această perioadă în 24, resp. 25 decembrie, se sărbătorea Juvenalia.
Schimbarea a venit doar cu papa Iulius I, care a decis în secolul al IV-lea că, pe 24 decembrie vom sărbători Crăciunul, nașterea lui Iisus Hristos. Până în prezent, nu este întru totul clar de ce a luat această decizie, dar istoricii presupun un lucru - papa dorea ca oamenii să acorde prioritate creștinismului în fața tradițiilor păgâne, sperând că, schimbând data la sărbătorile păgâne, credincioșii ar prefera nașterea Mântuitorului.
Crăciun anulat
Până în anul 432, Crăciunul se răspândise în Egipt, iar în Evul Mediu, sărbătorile erau sărbătorite de oameni din întreaga lume, lăsând în urmă sărbătorile păgâne. De atunci, nașterea lui Iisus Hristos este sărbătorită pe 24 decembrie, iar data de 6 ianuarie a devenit sărbătoarea Bobotezei. Cu toate acestea, nu toți conducătorii au fost complet de acord cu Crăciunul și au încercat să-i desființeze, lucru care la un moment dat s-a și întămplat.
Este vorba despre Oliver Cromwell, omul de stat englez și liderul revoluției engleze. El și adepții săi au luptat împotriva catolicilor irlandezi și în secolul al XVII-lea, au anulat literalmente Crăciunul. Din fericire, această perioadă nu a durat mult. În 1660, Carol al II-lea a urcat pe tron și a „restaurat” sărbătoarea, iar creștinii s-au putut bucura din nou după aproximativ 15 ani.
Anularea Crăciunului s-a realizat și în Statele Unite. În America de Nord relativ proaspăt populată în 1620, nici măcar nu a fost adus Crăciunul. Pentru o vreme, aceste sărbători au fost chiar interzise prin lege la Boston, deoarece americanii au refuzat să accepte ceva britanic și au ignorat Crăciunul chiar și după Revoluția Americană. Crăciunul a devenit sărbătoare publică oficială doar în data de 26 iunie 1870.
Brăduț și cadouri
Decorarea bradului de Crăciun, este cu siguranță una dintre cele mai populare tradiții, de care se bucură nu doar copilașii, ci și adulții. Casele noastre vor lumina din nou, după un an. La fel ca sărbătoarea Crăciunului în sine, decorarea bradului și împărțirea cadourilor, au și ele o istorie. Mulți vor fi surprinși de faptul că, bradul de Crăciun (deși termenul său nu a fost folosit până în secolul al XIX-lea) își are originea în venerarea păgână a copacilor. Cu toate acestea, creștinii au adoptat această tradiție și au împodobit inițial copacii de foioase, în special stejarii. Abia în secolul al VII-lea Sfântul Bonifaciu a decis că ar trebui să împodobim bradul, deoarece acesta arată spre cer cu spitzul său și seamănă cu forma Sfintei Treimi.
Chiar și decorațiunile de Crăciun, au fost preluate de creștini de la păgâni. În trecut, copacii erau împodobiți în principal cu vâsc, care trebuia să aibă o putere miraculoasă. Lumânările și beculețele, fără de care nu ne putem imagina Crăciunul, îl simbolizează din nou pe Iisus Hristos, care conform creștinilor este lumina lumii, dar sunt asociate și cu sărbătorile păgâne, cărora focul le-a aparținut din timpurile de demult.
Și cum este cu cadourile de Crăciun? Care este originea lor? Istoria cadourilor, nu este foarte clară, dar putem spune cu certitudine că, în trecut, cadourile erau distribuite chiar și în cele mai sărace familii. Chiar și magii de la Răsărit, Melchior, Baltazar și Gaspar, îi aduseseră deja daruri lui Isus, însă împărțirea cadourilor a apărut chiar mai devreme, mai exact, de Saturnalie, menționată deja mai sus. Conținutul cadourilor, depindea în principal de bogăția fiecăruia. Așadar, în vremea aceea, într-un cadou puteați găsi un papagal sau un parfum, dar și jucării, haine sau chiar o scobitoare din os de pește. Nici astăzi nu ne putem imagina Crăciunul fără cadouri. În părțile noastre, cadourile sunt aduse de Moș Crăciun, în alte părți de Santa Claus, tatăl Crăciun sau Ded Moroz. În Italia, cadourile sunt aduse de vrăjitoarea La Befana, iar în Norvegia sau Suedia, de câtre capra de Crăciun Julbukk.
Crăciunul are o istorie cu adevărat bogată, dar un lucru este sigur. Este o sărbătoare a păcii, liniștii și a bucuriei, pe care o sărbătorim în cercul familiei și al celor dragi. Vă dorim Sărbători fericite, pline de mâncăruri tradiționale și cadouri, dar mai ales multă fericire, sănătate și iubire.
