6 m. Comenzile părinților, sau lucrurile interzise duc la reacționarea exagerată a copilului, însoțit de țipete, plânset, furie sau gest de respingere. Părinții, de obicei fac față ușor cu manifestările simple a crizei de opoziție. Problema se ivește atunci, când scenele de isterie devin zilnice, iar părinții își pierd controlul asupra acestora.Problema trebuie căutat în greșelile de educare, care permite micuțului să preia controlul.
Cum zice un proverb budist: ”Până la vârsta de 1 an copilul trebuie tratat ca un prinț, până la vârsta de 12 ani să fie ca un sclav, și după 12 ani să-ți fie prietenul tău.” Sunt părinți, care uită să stabilească limitele și dintr-o dată din pitici bine educați devin prințese răsfățate și prințuri neascultătoare. Aceste copiii au multe caracteristici în comun:
- Ignoră în totalitate comenzile și interdicțiile.
- Nu își respectă părinții.
- Își validează agresiv voința-urlând, cu putere sau cu refuzarea mâncării.
- Nu sunt dispuși să împarte lucrurile
- Insistă asupra unor ritualuri
- Nu sunt în stare să cere sau să mulțumească
- Fac față greu cu înfrângeri.
Părintele, care are rol de învățător și consilier în viața copilului său, dintr-o dată se află în poziție de negociator, care încearcă să astâmpăre micuțul. Din păcate, în multe cazuri fără succes. Dacă doriți să evitați astfel de situații, este bine de știut, unde greșește cel mai mult un părinte în educarea copilului.
Permite și asigură orice copilului
Sarcina părinților este să-și îngrijească copilul, să asigure acoperiș asupra capului și de a crea o atmosferă plăcută de trăit. Dar dacă îndeplinim toate cerințele copilului și încercăm să-i facem pe placul lui și primește orice vrea el, acesta va rezulta în faptul că orice favoare sau lucru material va considera ceva natural. Va aștepta aceste lucruri și de la ceilalți.
De multe ori se întâmplă că părinții nu stabilesc limite, nu cumva să-și ”restricționeze” îngerașul lor. Nu filtrează ce e bun și ce nu micuțului. Copilul poate face orice. Se poate juca chiar și cu un telefon mobil scump, sau cu o tabletă. Mănâncă ce poftește, și dacă vrea, poate viziona și emisiuni pentru adulți.
Toți copiii au nevoie de limite stabilite. Doar așa se poate dezvolta sănătos în trup și suflet. Un copil nu își poate da seama singur ce este avantajos, corect și potrivit pentru el. Nu poate judeca corect o informație cu care a făcut cunoștință.
Face totul în locul copilului
Da, într-adevăr, un părinte pune la loc mult mai repede jucăriile aruncate, sau farfuriile murdare, dar acesta nu trebuie să devine rutină. Din contră, cu acesta facem rău copilului. Dacă un copil s-a obișnuit cu o astfel de rutină, și cineva încearcă să-l împiedică în acesta, este logic că copilul se va încăpățâna.
Chiar și pe cei mai mici trebuie să le pregătim de independență. Treptat trebuie să le obișnuim cu cât mai mare independență. Să le lăsăm să rezolve problemele fără ajutor. Este ideal ca unele lucruri să fie făcute de ei, ca de exemplu munca casnică. Este bine dacă învață, că răsplata/ recompensa i le cuvine doar după ce și-au îndeplinit datoria.
Explică comportamentul greșit a copilului
Este mare greșeală să spunem: ”Este doar un copil. Îi va trece.” Mare greșeală! Niciodată nu trebuie justificat comportamentul greșit cu vârsta copilului. Părinții de multe ori sunt rușinite de comportamentul copiilor, mai ales, dacă o scenă sau izbucnire de furie se întâmplă în public. Cu diminuarea problemei, părinții de obicei își justifică eșecul de educare.
Neglijează dacă copilul nu-l respectă
Desigur copiiii trebuie sprijiniți în ceea ce privește de ași exprima opiniile. Dar ce se întâmplă atunci când autoritatea părintească devine vulnerabil? Micuții pot fi mari manipulatori. Dacă părintele permite copilului să-l jignească, sau să-l acuze pe acesta fără să-l tragă la răspundere, sau tolerează fără comentariu ca întrebările rămân fără răspuns, în mod sigur această lipsă de respect se va înrăutăți-nu numai părinții își vor pierde autoritatea, dar și persoanele apropiate, cum ar fi bunicii, profesorii sau vecinii.
Petrece puțin timp cu copilul
Dacă aveți copil, încercați să cooperați ca o familie. Alcătuiți o unitate organică cu copii, astfel ar trebui să vă petreceți și timpul împreună.Dacă părintele tot timpul alungă copilul pentru că face curățenie, face mâncare, sau are altă treabă, copilul va încerca să captează atenția acestuia altfel-mult mai agresiv și evident. În schimb, jocul colectiv va bucura ambele părți. Timpul petrecut cu copii, ne dă oportunitate să comunicăm cu ei, să discutăm problemele, să le putem explica anumite lucruri. Astfel și părinții vor înțelege mai ușor lumea copiiilor.
Arată exemplu negativ
Este foarte adevărat zicala că schimbarea trebuie început cu noi însuși. Copiii sunt observatori nemaipomeniți și ne imită foarte bine. De aceea imită comportamentul părinților, pentru că ei sunt exemplele copiilor pe timp îndelungat. Dacă promiteți ceva copilului, este indicat să respectați acesta. Deoarece nerespectarea promisiunilor va însemna copilului, că promisiunile făcute altora pot fi încălcate fără probleme sau consecințe.
Aceeași lucru este adevărat și în cazul strigătului. Dacă părintele nu poate valida autoritatea lui, vocea ridicată nu va fi de ajutor. Chiar din contră. Copilul va crede că părintele este neputincios, chiar ridicol, iar data viitoare va ști foarte bine cu ce vă poate pune la încercare. Pe de altă parte, și părintele se poate simți neplăcut, pentru că a pierdut controlul asupra comportamentului său.
Nu este consecvent
Dacă ora somnului este de la 8 seara, sau dacă nu a îndeplinit o sarcină, iar ca urmare nu poate juca cu prietenii, fiți consecvenți. În lucruri elementare, și cea mai mică indulgență este o greșeală uriașă, pentru că copiii pot astfel extinde limitele. Copiii, într-o anumită măsură sunt mici tacticiani. Știu foarte bine, dacă părintele i-au permis ceva, și data viitoare o vor face.
Dacă copilul nu mai vrea să se ocupe de un anumit lucru, întrebați-l care e cauza. Dacă într-adevăr nu-l înteresează activitatea respectivă și vrea să se ocupe de altceva, lăsați-i. Dar de cele mai multe cazuri singura cauză este lenea sau evitarea responsabilității.
Nu uitați, baza educării este consistența. Deși limitele stabilite pot părea celor mai mici ca și atacuri asupra libertății și a independenței lor, acesta au rol esențial în protejarea copiilor în primele ani de viață.
