6 m. Dorinţa normală a fiecărui părinte este ca copilaşii lor să aibă siguranţă în sine, să nu se lase când este vorba despre probleme sau despre provocări. Încrederea este considerată mândrie sau aroganţă de unele persoane, deşi este vorba de recunoaşterea valorilor de sine, despre rescpect fără să limităm valorile altora. A creşte un copil cu siguranţă de sine nu este imposibil. Pentru acest lucru vă oferim nişte sfaturi practice şi ajutor.
Începeţi cu dumneavoastră
Copilul este oglinda adultului, adoră să copieze calităţile bune şi rele ale părintelui. Dacă nu aveţi încredere destulă, nu aşteptaţi ca copilul dumneavoastră să aibă. Dacă vă îngrijoraţi mereu, şi copilul dumneavoastră va fi cuprins de frică. Dacă şi dumneavoastră minţiţi, nu puteţi şti când minte copilul.
Pentru copil, părintele este singurul rol de model, de aceea nu faceţi lucruri pe care nici dumneavoastră nu o suportaţi. Acest lucru înseamnă să nu aşteptaţi de la copii să vă trăiească visele neîmplinite. Lasaţi copilului să-şi trăiească copilăria, oferiţi lor destul timp pentru joacă. Dacă copilul dumneavoastră nu este talentat sau nu îl interesează niciun sport sau activitate, nu exageraţi cu aşteptările excesive.
Fiţi afectuoasă
Cum puteţi să întăriţi auto-evaluarea copilului încă de mic? Prin dovedirea iubirii şi afecţiunii faţă de micuţi. Părintele interesat este primul pas pentru construire încrederii în sine a copilului. În subconştienţa copilul acest lucru înseamnă: „Cineva este atent la mine, deci sunt important.“
Nu ignoraţi copilul nici atuncea când va deveni mai bătrân şi când vă va pune numeroase întrebări. Acel copil, care primeşte răspunsuri, nu va ceda în momentul în care va trebui să aibă o conversaţie cu alte persoane. Desigur, un om comunicativ conferă o încredere mai mare. Să nu vorbim de faptul că prin acest lucru veţi creşte curiozitatea şi dorinţa de a învăţa al micuţilor. Astfel se va lărgi perspectiva lor şi cu informaţiile suficiente se vor simţii mult mai sigure de sine.
Fiţi pretenţioşi
Acum cu siguranţă credeţi că această afirmaţie contrazice cele anterioare, dar este un fapt că micuţii trebuie să ştie limitele. Micuţii adoră să se joace şi nici un copil nu se lasă de distracţie pentru obligaţii lor.
A fi pretenţios înseamnă să învăţăm copilul, că viaţa este nu numai distracţie, dar şi responsabilitate - astfel micuţul trebuie să ofere destul timp pentru învăţat sau pentru a face curăţenie în cameră. Şi acest lucru întăreşte stima de sine sănătoasă. Copii vor cunoaşte propriile valori în momentul în care vor putea conştientiza când merită laudă sau recompensă.
Calea este obiectivul
Siguranţa de sine reprezintă şi faptul că ne vedem într-o lumină reală - să vedem slăbiciunile şi punctele forte ale noastre şi să le dezvoltăm. Nu idealizaţi copilul, mai degrabă să le susţinem în ceea ce sunt buni. Dacă rezultatul nu se potriveşte aşteptărilor noastre, în ciuda eforturilor, nu renunţaţi şi nu criticaţi în niciun fel copilul. Criticile permanente pot avea un efect foarte demotivant.
Priviţi greşelile ca şi „componentele de bază“ al înţelepciunii, consideraţi efortul o victorie. Dacă sunteţi o persoană care se orientează către rezultate, veţi putea distruge bucuria micuţilor care revine din orice fel de activitate. Stiaţi că persoanele care adoră ocupaţia lor, o vor face mai uşor şi o vor îndeplini mai bine?
Nu controlaţi, mai bine ajutaţi
Ce este diferenţa dintre cele două lucruri? Dacă ţineţi mereu copilul sub control, acest lucru va fi enervant şi disperat pentru cei mici, dar dacă părintele ajută copilul acesta va dezvolta abilităţile bune şi talentul copiilor. Încercaţi să învingeţi această nevoie de a ţine mereu sub control micuţul.
Dacă faceţi totul în locul copilului, el nu va mai cunoaşte abilităţile sale. Lucraţi împreună cu copilul şi ajutaţi-l să fie capabil să se descurce şi el singur cu problemele zilnice - astfel va creşte încrederea în sine.
Descrieţi şi nu numai evaluaţi
Ne exprimăm foarte simplu când ne referim la lăudare, de exemplu „Bravo ai făcut o treabă bună“ sau „Acesta a fost splendid“. Problema este doar că, la o astfel de laudă de scurtă durată, copilul nu primeşte suficiente informaţii pentru a înţelege de ce este bună performanţa lui şi îl va face dependent de laudele de la persoanele din jur.
Un exemplu pentru o laudă ideală pentru micuţ poate suna în următorul fel: „Vezi ce frumoasă este acuma camera? Şi cât de mult nu ai vrut să faci curăţenie. Nu îţi poţi închipui, cât de fericită sunt acuma!“ Dacă descrieţi lauda, copilul va înţelege şi va conştientiza mai bine conţinutul şi mărimea acestuia.
Expuneţi copilul la încercări noi
Afirmaţia experţilor care se ocupă cu emoţiile umane, reflectă că încercările noi au un efect pozitiv asupra dezvoltarea personalităţii copilului. Dacă copilul este în stare să facă faţă problemelor şi să le rezolve, încrederea în sine va creşte cu siguranţă.
Dacă micuţul se confruntă cu obstacolele, îşi va construi propriile trepte care reprezintă încrederea în sine, astfel când vor fi mai în vârstă se vor baza pe această construcţie imaginară. Lasaţi copilul să încerce lucruri noi chiar şi dacă este vorba despre lucruri mărunte, de exemplu să ajute în bucătărie sau să steie o noapte la un prieten.
Nu subestimaţi limbajul trupului
O postură corectă, gesticulaţiile şi bunele maniere sunt caracteristice personalităţii cu siguranţă de sine. Spatele drept, salutul politicos, privirea în ochii altora, vocea tare, zâmbetul drăguţ, strângerea de mână sigură - aceste lucruri reprezintă o parte mică al obiceiurilor, cu ajutorul căreia copilul va fi mai sigur de sine. Nu uitaţi, mulţumirea politicoasă, precum şi atenţia acordată în timp ce alţii vorbesc fac parte din bunele maniere."
Nu vă îngrijoraţi
Cu siguranţă fiecare părinte este îngrijorat de copilul lui. Manifestările externe ale fricii pot crea îndoieli în copii, referitoare la abilităţile lor. Îngrijorarea părinţilor poate crea micuţilor senzaţia că părintele nu are încredere în talentul şi abilităţile lor.
Învăţaţi copilul să vadă lucrurile în mod realist
Realitatea nu reflectă mereu viziunile noastre. Confruntarea realităţii poate tulbura cu uşurinţă copii, care încă trăiesc într-o lume plină de fantezie şi idealuri. Este important să explicăm treptat şi precaut copilului că realitatea nu este mereu frumoasă sau dreaptă.
Câteodată este greu să atingem scopul dorit în ciuda telentului şi al străduirilor noastre. Acest lucru însă nu înseamnă că nu trebuie să aibă încredere în abilităţile lor, ba din contra, comportamentul necinstit şi nedrept le vor demotiva.
