Cum să învăţăm regulile copiilor noştri

Datul din picioare, aruncatul pe jos, şantajarea părinţilor. Multor mămici l-e este frică să mărturisească că micul lui îngeraş, câteodată intră în rolul unui drăcuşor mic. Cu toate că părinţii sunt mai mari şi mai puternici, de multe ori se simt încolţiţi. Şi astfel se poate manifesta perioada de sfidare la vârsta cuprinsă între 2-4 ani. Ce puteţi să faceţi în acest caz? Cum să stabiliţi limitele şi să rămâneţi în acelaşi timp un bun părinte?

Generaţia noastră a trăit acea perioadă, când era uzual o palmă pe fund. Psihologii şi părinţii ştiu de mult timp că asocierea violenţei cu ascultarea nu are nici un efect pozitiv asupra dezvoltării mentale a copiilor. Din copii trataţi cu pedeapsă vor deveni adulţi violenţi, deoarece copii sau confruntat cu acest lucru în primii ani. Pe deasupra se poate strica şi relaţia lor cu părinţii.

Pentru a deveni un părinte bun, sa crescut o generaţie benevolă, care îşi sacrifică bucuria, ca copii să fie satisfăcuţi, care duce la acea întâmplare, ca părinţii să devină sluga copiilor. Faptul susţinut de cercetările psihologice va uimi fiecare mamă, care enunţă că bebeluşii pot deja manipula părinţii lor. Stabilirea unor limite este sănătos atât părinţiilor, cât şi copiilor. Deoarece dacă mama este bucuroasă şi copii sunt bucuroşi.

Retragerea nu ajută la nimic

Copii ştiu foarte bine că şantajatul părinţilor în faţa publicului este cel mai util. Toată lumea a fost deja martor la spectacolul unui copil isteric. În acest caz părintele se retrage şi mai bine oferă copiilor ciocolata mult dorită, deoarece în acel moment nu au timp să educă copilul. Ceilalţi între rafturi dau o palmă pe fund, care deasemenea nu este abordarea adecvat. Este ideal să prevenim aceste situaţii şi să comunicăm cu copii. Dacă trebuie să faceţi faţă cu o astfel de situaţie trebuie să fiţi consecvenţi. Dacă cumpăraţi ciocolata, copilul va şti că dacă se trânteşte pe pământ şi va fi destul de perseverent îşi va atinge scopul. Cum să reacţioneze părintele într-o astfel de situaţie?

Psiholoaga Anette Kast-Zahn oferă părinţilor sfaturi utile în cartea ei cu titlul Ghidul pentru educare consecventă, care vor ajuta să calmeze copii isterici. Dacă chiar nu puteţi să abordaţi în nici un fel situaţia, uitaţi-vă în carte şi încercaţi sfaturile. După părerea lui Anette este imposibil de a creşte copilul adecvat fără un exemplu pozitiv. Doriţi ca copilul dumneavoastră să fie calm? Începeţi schimbarea chiar la dumneavoastră. Oferiţi atenţie şi iubire copilului. Fiţi exemplul lor. Ce bine ar fi dacă ar fi atât de simplu, aşai? Unii copii se mulţumesc cu atâta, dar există şi copii mai sofisticaţi. Anette însă şi pentru aceste cazuri are nişte sfaturi utile.

Evidenţiaţi latura puternică a copilului

Ce este bun considerăm foarte uşor ca fiind natural, suntem dispuşi să exagerăm la ce este rău. Observaţi copilul dumneavoastră. Când face un lucru bun, felicitaţi-l. Recompensaţi cu iubire şi cu atenţie. Micuţii sunt foarte atenţi la toate şi vor observa că primeşte mai multă atenţie şi iubire dacă se comportă frumos.

Fiţi clari

Copii trebuie să ştie ce este bine, ce trebuie să schimbe sau să corecteze. Vorbiţi clar, astfel încât micuţii să ştie ce vreţi dumneavoastră. Părinţii, din păcate, oferă mult prea puţin timp copiilor pentru comunicare, care poate fi cauza crizelor. Denisa, mămica lui David, încearcă să prevină atacurile de furie cu o înţelegere: „Mi-am dat seama, că dacă ne înţelegem cu fiul meu, crizele pot fi evitate. El doreşte ceva cu care eu nu sunt de acord. Îi explic de ce nu este bine, ce doreşte el şi îi ofer ceva care se poate rezolva. Dar promisiunea făcută de mine trebuie mereu respectată. Am vorbit multe cu David la ce are el dreptul şi despre ce şi pentru ce facem noi adulţii… Desigur acest lucru necesită un efort mai mare şi nu ajută mereu să ajungem la scopul dorit.

Copii au nevoie de instrucţiuni clare. Nu iţi place că este mizerie în camera copiilor? Cu urlat şi cu comentări nu rezolvaţi nimic, trebuie să explicaţi clar cum să facă micuţii ordine. Dacă copilul vine acasă murdar, nu îl aşteptaţi în următorul fel: „Uită-te la tine! Cum arăţi!“ Este mai avantajos dacă formulaţi în acest fel: „Eşti foarte murdar, dute şi spală-te.“

Când cuvintele nu sunt suficiente, pot să urmeze faptele

Dacă nu este suficient să avertizăm copii prin cuvinte, pot să urmeze faptele. Lingura din lemn, paleta de muşte şi cureaua poate să rămână frumos la locul lor. Nu ne referim la pedeapsă fizică, din contra, pedeapsa trebuie să rămână în minţile copiilor. Dacă nu are chef să işi pună la loc jucăriile, sau nu face acest lucru din timp, străngeţi jucăriile şi puneţi într-un loc unde nu ajunge la ele. Dacă nu are chef să mănânce, după un anumit timp luaţi farfuria din faţa lui şi lăsaţi să aştepte până la următoarea masă.

Regulile se referă la toţi

Stabiliţi unele reguli şi în incinta familiei, care este respectat de toţi şi în toate situaţiile. Acesta se referă nu numai la copii, dar şi la adulţi. Evaluaţi punctele slabe din comportamentul dumneavoastră şi a copiilor. Veţi putea observa dezvoltarea şi puteţi face micuţiilor şi ilustraţii cu imagini, care vor ajuta la învăţarea formei corecte al comportamentului.

Copilul vă va iubi chiar şi atunci, când nu primeşte ce vrea el

Mulţi părinţi se temn de faptul că odată copilul îl va ura, dacă lucrurile nu se vor întâmpla cum vor ei. Da, în viaţă există şi vor fi momente, când copii vă vor ura, deoarece părintele nu îi va da bomboana favorită, nu va lăsa să sară din balcon şi nu îl va lăsa la 13 ani să meargă la discotecă. Dar aceştia sunt doar nişte emoţii temporare. Copilul dumneavoastă vă va simţii în întregime, nu ca pe un rău, care nu la lăsat să se rănească. Scritorul Pavel Hirax Baričák în volumul trei al seriei de carte Cartea alfabet al fericirii, pune accent pe relaţia dintre părinte-copil. În capitolul pentru stabilirea limitelor descrie nemaipomenit drumul lui şi faptul că de ce sunt importante rregulile şi limitele. La început a fost susţinătorul iubirii necondiţionate pentru copii, dar după un timp a observat că prinţesa lui mică îl manipulează şi nu îl ascultă. „Învăţaţi să rămâneţi consecvent în lucrurile importante. Prin urmarea regulilor copii vor asuma responsabilitate pentru faptele lor. Dacă puteţi să rezolvaţi acest lucru într-un mod clar, jucăuş, vesel şi zâmbind, va fi ideal. Este foarte important însă să respectaţi o regulă de bază, şi anume, regulile trebuie să se potrivesacă nivelului de dezvoltare a copiilor.“

Ce moduri de creştere a copiilor folosiţi acasă? Cine este şeful - Dvs. sau copilul? Distribuiţi părerea dumneavoastră într-un comment.