10 lucruri interesante despre bebeluşi, pe care probabil nu le-aţi ştiut

De ce ne naştem cu dorul de gust dulce şi de ce au bebeluşii mai multe oase decât adulţii? În articolul nostru vom prezenta 10 fapte interesante, pe care probabil nu aţi ştiut.

Urinează chiar şi intrauterin

Bebeluşii urinează chiar şi intrauterin. Fătul, de la vârsta de 5 luni, înghite lichid amniotic, cu ajutorul rinichilor urmează filtrarea, apoi se elimină ca urină. Lichidul amniotic este 99% apă, iar datorită conţinutului său de glucoză, are un gust uşor dulce (şi acesta poate fi motivul, pentru care bebeluşii adoră laptele matern dulce), dar în compoziţia lui mai putem găsi şi celule cutanate, grăsimi cutanate şi urină eliminată de către făt.

Are mai multe oase decât un adult

Organismul uman, adult, conţine aproximativ 210 - 233 de oase (depinde, cum le numărăm), spre deosebire de scheletul osos al unui nou-născut, care conţine aproximativ 300 de oase. O parte din ele se unifică pe măsură ce corpul creşte. Scheletul osos al fătului este format din membrane conjunctive și din cartilaj hialin, procesul de osificare începe în săptămâna a 6-a. Pe parcursul dezvoltării intrauterine şi dezvoltării din copilărie, precum şi la adulţi, scheletul osos se modifică permanent şi se adaptează greutăţii corporale şi localizării organelor interne.

După naștere, recunoaște imediat vocea mamei

Nou-născutul este capabil să recunoască vocea mamei sale, din mai multe voci de femei, cu o certitudine de 95%, iar această situaţie este un pic mai rea în cazul tăticilor, unde rata de recunoaştere este numai 80%.

Dacă mămica vorbeşte cu bebeluşul înainate să se nască, micuţul îi va reţine vocea. În primele 10 zile după naştere, bebeluşul aude înăbuşit vorbele mamei, deoarece în urechile lui există încă lichid amniotic, care se uscă treptat. Bebeluşul este atent la tonul vocii, sunetele intensive le înspăimântă, de aceea trebuie vorbit cu el într-un ton moale. Este un lucru interesant, că sugarii preferă vocile feminine, decât vocile masculine.

Bebeluş cu miopie

Iniţial, bebeluşul îşi poate concentra privirea doar până la o distanţă de maxim 30 cm, după această distanţă nu distinge clar. Acest lucru a fost concepută de către natură, astfel încât bebeluşul să nu fie iritat inutil de efectele mediului îndepărtat. Acuitatea vizuală a unui bebeluş reprezintă 5% din cea a adultului, iar vederea în spaţiu se poate numi bine dezvoltată în jurul vârstei de 1 an. Capacitatea adultului de a vedea, este atinsă de către copil aproximativ la vârsta de 7 ani. Dezvoltarea completă a vederii se termină la vârsta de 20 de ani.

La început nu știu să plângă

În primele săptămâni bebeluşul nu plânge, doar strigă. În această perioadă canalele lacrimale nu sunt încă dezvoltate şi nu produc destule lacrimi. Producţia lacrimală se porneşte la vârsta aproximativă de 1 lună. Dacă nu se întâmplă astfel, puteţi suspecta obstrucţia canalelor lăcrimale.

Problema este, de obicei, rezolvată de la sine, sau poate fi ajutată prin masare ușoară. Copiii, comunică cu adulţii prin plâns (strigăt). În acest fel, ei își exprimă disconfortul, durerea, foamea, setea sau lipsa contactul.

Ei văd primele luni alb-negru

Deşi dezvoltarea ochilor, în perioada intrauterină, se termină în jurul săptămânii 30, vederea bebeluşului se dezvoltă mai departe şi după naştere. La început, bebeluşul adoră modelele alb-negru şi cele de contrast. Recunoaşterea culorilor începe cu culorile de contrast, se continuă cu culorile mixte şi în cele din urmă se termină cu nuanţele diferite. De aceea, în primele luni, atenţia bebeluşului este captat de culorile contraste, adică cel negru, alb sau roşu.

Știe să înoate imediat

Bebeluşii pot înota de la naştere, motivul acestuia este reflexul înotului, care se poate remarca pâna la vârsta de 4-6 luni a bebeluşului. Dacă scufundăm bebuşul în apă, cu faţa în jos, îşi ţine în mod automat respiraţia şi începe să efectueze mişcări de înot, în timp ce îşi ţine ochii deschişi. Cu toate acestea, mișcările bruște trebuie evitate și încet, treptat, copilul trebuie să fie coborât sub apă cu burta în jos. Înotul de bebeluşi este, de fapt, o plutire pe apă, cu mişcări de înot, care se efectuează cu ajutorul unui adult. Dacă doriţi să participați la cursuri înot pentru bebeluşi, alegeţi cursurile care se realizează în ape sărate, unde chiar şi compoziţa apei va avea un efect benefic asupra pielii bebeluşului şi nu îi va ustura ochii.

Unii se nasc cu dinţi

Frecvenţa dinţilor neonatali este 1 la fiecare 2-3 mii de naşteri. Această situaţie nu este neobişnuită pentru medici, dar poate surprinde părinţii sau familia. Din când în când, la fiecare maternitate apare un bebeluş cu dinte. Aceşti dinţi de lapte, de obicei, rămân la locul lor, tutuşi dacă au o rădăcină slabă, sau se mişcă, trebuie extraşi pentru a preveni eventuale probleme asociate cu înghiţirea lor. În trecut, oamenii credeau că un băieţel născut cu dinte va avea un viitor fericit, în timp ce prezența unui dinte la o fetiţă nou-născută, reprezenta un semn rău.

Vârfurile degetelor pot creşte la loc

Sună incredibil, dar degetele pierdute ale copiiilor pot crește la loc, desigur, numai dacă amputarea nu depășește patul unghiilor. Aceasta este descoperirea lui Dr. Christopher Allan, care se datorează pacientei sale de 7 ani, care şi-a pierdut vârful degetului, datorită unui accident cu bicicletă. Medicul a cercetat, de peste 15 ani, apariția și prezența acestui proces de auto-vindecare la adulți. Procesul de regenerare, al fetiţei menţionate, a fost declanşat de impulsuri adecvate şi de celule capabile de regenerare, într-o cantitate adecvată.

Se naşte cu aproximativ 35 de reflexe

Reflexele neonatale ajută în primul rând la supravieţuirea bebeluşului, deoarece organele senzoriale se dezvoltă complect numai în primele luni după naștere. În general, aceştia persistă până la vârsta de 3-4 luni a bebeluşului, când mecanismele părţilor mai dezvoltate ale creierului le schimbă. Unele reflexe neonatale necondiționate sunt prezente și la vârsta adultă, cum ar fi respirația sau reflexul de clipire. Cealaltă grupă de reflexe congenitale poate fi detectată numai la nou-născuți - cum ar fi de exemplu reflexul de căutare (la atingerea feţei sau gurii a bebeluşului, el se uită instinctiv spre direcţia atingerii), reflexul de supt şi de înghiţire...

Unul dintre reflexele cunoscute este reflexul palmar, când bebeluşul îşi strânge degetele cu putere, dacă este atins pe palmă (acest reflex, la vârsta de 6 luni, este înlocuit de voinţă, în acest caz bebeluşul va prinde numai obiectele dorite). La sugari, reflexul păşitului este normal. Dacă bebelușul se ţine în poziţie verticală, iar tălpile ajung pe un sol solid, acesta va păşi automat. Acest reflex, în jurul lunii a 3-a, va dispărea.